21 mai 2009

MENŢIUNE LA GALA SOCIETĂŢII CIVILE !



În mod absolut neaşteptat, aseară am primit la Ateneul Romîn o menţiune la Gala Societăţii Civile pentru proiectul "Saint George, City of Debate", la secţiunea "Apărarea drepturilor individuale / colective".





Mulţumiri tuturor participanţilor şi tuturor celor care m-au ajutat pe parcursul celor 3 ediţii ale concursului de dezbateri şi fără de care această competiţie nu ar fi existat în comunitatea noastră! Este evident o recunoaştere a muncii în domeniul dezbaterilor din mica noastră urbe, care va organiza în toamnă chiar Campionatul Naţional de Dezbateri Academice!

http://www.galasocietatiicivile.ro/castigatori.php

împreună cu prietenii de la Seri Albastre, nominalizaţi şi ei la secţiunea Artă şi Cultură : Balint Jozsi, Liliana Grosar, Alina State, Emil Pantelimon, Csabi Fazakas şi Bebe Ujvarosi (fotograf la poza asta...)



Echipa Seri Albastre în faţa Ateneului Romîn la Gala Societăţii Civile...

20 mai 2009

Realism zdrobitor, marca Pleşu...

Un Pleşu de un realism zdrobitor, dar pe care sper să-l putem contrazice cu viitorii lideri ai comunităţilor locale. Oricum ar fi, "profesorul", atât la propriu - am terminat filosofie cu el la Bucureşti, cât şi la figurat, este unul dintre liderii remarcabili ai României contemporane, trebuie combătut prin fapte cât mai concrete şi sper ca mulţi să acţioneze în acest sens, pentru ca radiografia lui să se schimbe măcar puţin...


Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc.
Andrei Pleşu

România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, aşa improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:

Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce. O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, „sistemul“ te omoară. Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice“ şi n-avem turism.

Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că „străinul“ trebuie jumulit. Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici. Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.

Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare. Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.

Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără...

19 mai 2009

FREE HUG şi teatru...

Regret că nu sunt în oraş câteva zile, dar promovez manifestarea FREE HUG, care va avea loc miercuri 20 mai şi în Parcul Central din Sfântu Gheorghe de la ora 14. aşa că, dacă vrei să oferi sau să primeşti o îmbrăţişare gratuită, să fii acolo! detalii şi pe http://www.lumebuna.ro/2009/05/19/marea-imbratisare-65-de-orase-din-romania/


Înainte să plec, duminică seara am văzut nebunia lui radu Afrim de la Teatrul din Ploieşti, cu titlul "and Bjork, of course", unde prietenul Tudor Smoleanu a făcut un rol de zile mari...

tot miercuri, seara d ela 19.00 la Sala Kamara a Teatrului Tamasi Aron, va avea loc un recital de zile mari - Maia Morgenstern si AG Weinberger, intitulat "De la Muntele Sinai la Muntele lui Venus"... vizionare plăcută

18 mai 2009

UN ALTFEL DE CAMPANIE ELECTORALĂ



COMUNICAT DE PRESĂ

Cultură şi sport sub semnul săgeţii

Ziua de duminică, 16 mai, a fost o zi de adevărată campanie a echipelor de voluntari PNL. Sub coordonarea lui Mădălin Guruianu, şeful de campanie pentru europarlamentare Covasna şi a mai tânărului, dar nu mai puţin entuziastului Emil Pantelimon, echipele în tricouri galbene şi albastre au împânzit oraşul.



Ziua a început cu un periplu la Muzeul Spiritualităţii, de la Catedrala Ortodoxă, unde părintele Sebastian Pârvu a avut amabilitatea de a-i ghida pe curioşii care au venit să vadă icoane vechi de sute ani, cărţi religioase de patrimoniu şi veşminte preoţeşti. Aflat în plină renovare, spaţiul de la Muzeul Spiritualităţii a reuşit să îi convingă pe vizitatori că aceste expoziţii pot şi trebuie să facă parte din viaţa comunităţii, că mărturiile unei dimensiuni atât de profunde, ca viaţa religioasă, sunt de nepreţuit şi trebuie tezaurizate şi îngrijite.



A urmat apoi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu expoziţia „Povestea târgului”, unde muzeografa Andreea Chiricescu-Deak i-a încântat pe vizitatori cu poveştile legate de fiecare obiect aflat în expoziţie. Costume populare de la începutul secolului – despre care am aflat că sunt foarte greu de găsit şi de recuperat – inimioare de turtă dulce, având încastrate oglinzi care, dacă erau oferite unei fete de un flăcău, echivala cu o cerere în căsătorie, tradiţia de mari crescători de cai a locuitorilor acestei zone, dar şi de producători de brânzeturi au captivat audienţa. Funcţia socială a târgului ca loc principal de întâlnire şi de comunicare, astăzi pierdută, a oferit vizitatorilor o idee despre cum se trăia altădată.



Adevărata piatră de încercare a fost, însă, Muzeul Naţional Secuiesc, o adevărată revelaţie. Colecţiile şi sălile de aici, aranjate cu o grijă şi cu o dedicare uluitoare, au fascinat pe toată lumea. Nu ştiai ce să admiri mai mult, sala Revoluţiei de la 1848, care vorbeşte despre relaţiile strânse dintre români şi maghiari, sala artefactelor din paleolitic, culturile Ariuşd-Cucuteni, epoca bronzului, sau vestigiile dacice de pe teritoriul judeţului Covasna. Secţia de etnografie a fost şi ea o încântare, cu reconstituirea interioarelor unor case secuieşti, ceangăieşti, săseşti şi româneşti, cu toată culoarea care însufleţea odinioară această regiune, jucăriile copiilor strânse şi restaurate cu grijă, uneltele de lucru, colecţii întregi de vase şi broderii tradiţionale. Pe scurt, o adevărată încântare pentru suflet.

Magor Csibi face sport şi vorbeşte despre români în Europa

Candidatul PNL la alegerile pentru europarlamentare, Magor Csibi, a fost prezent la întrecerile sportive de după amiază, la sala de bowling, şi apoi la fotbal. Tinerii s-au amuzat copios cu traseul imprevizibil al bilelor de bowling, au transpirat sănătos la ping-pong şi apoi au oferit premii câştigătorilor întrecerilor.



Toată echipa s-a îndreptat apoi către terenurile de tenis de câmp şi de fotbal de la T 13, unde au încins pasionante meciuri de tenis, cu scoruri foarte strînse dar, neobosiţi, s-au regrupat apoi către fotbal. Echipa PNL, în care a jucat şi Magor Csibi, a încheiat la egalitate cu invitaţii, scor 1-1.




Împreună cu Magor Csibi şi micul campion de tenis de câmp, Mari Andrei, câştigătorul bursei sportive acordată din indemnizaţia mea de consilier



Trecând la chestiuni ceva mai serioase Magor Csibi a declarat că este nemulţumit poziţia adoptată de UE în legătură cu declaraţiile parlamentarilor germani, care au propus tăierea fondurilor UE pentru România. Magor Csibi consideră că este impardonabil ca ţara noastră să fie tratată ca ţară de categorie inferioară şi că poziţia ţării noastre, ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, face ca anumite declaraţii să fie de-a dreptul jignitoare.
Magor Csibi a mai apreciat că pentru domnia-sa, deşi e maghiar, autonomia Ţinutului Secuiesc nu constituie în nici un fel o prioritate. „Dacă politicienii maghiari, respectiv UDMR, s-ar fi axat mai mult pe problemele punctuale ale zonei şi nu pe teorii inutile, ca autonomia, atunci probabil şi că rezultatele ar fi fost altele, iar zona nu ar fi fost atât de săracă şi fără investitori”, a spus el. Candidatul PNL a mai spus că îşi doreşte ca în Parlamentul European să ajungă oameni pricepuţi la ceea ce fac, capabili să lucreze profesionist şi a mai adăugat că nu intenţionează să se folosească în campanie de politicianisme ieftine.