21 noiembrie 2009

HAI LA REVOLUŢIE!

BUNUL SIMŢ SĂ ÎNVINGĂ!


Revoluționari ai bunului-simț din toată România, arătați-vă!


Pentru că, indiferent de opțiunile voastre politice, de stânga sau de dreapta, sunteți oameni de bun-simț,

pentru că aveți tot dreptul să decideți voi, și nu nesimțiții,

pentru că 1142 de oameni au murit acum 20 de ani ca să decideți voi, și nu nesimțiții,

pentru că mii de oameni s-au ales cu oasele frânte de bâtele și furtunele minerilor ca să decideți voi, și nu nesimțitii,

pentru că sunteți mai inteligenți, mai puternici și mai mulți decât nesimțiții,

pentru că munciți din greu, plătiți taxe și impozite de care își bat joc sau le fură nesimțiții,

pentru că și copiii voștri merită o șansă, nu doar copiii nesimțiților,

pentru că nesimțiții vor să vă mintă și să vă manipuleze că aveți de ales între două rele,

pentru că puteți alege, în sfârșit, un bine,

pentru că puteți alege acum un om ca voi. Un om de bun-simț, care a fost și dascăl, și rocker. Un om de bun-simț, care a fost și deputat, și ministru, dar care stă în continuare într-un apartament de bloc. Un om care a fost lovit de tragediile vieții, dar a rămas om.

Pentru că omul ăsta e sincer,

pentru că omul ăsta vrea o Românie așa cum o vreți și voi,

pentru că a venit vremea să câștigăm noi și să piardă nesimțiții,

pentru toate acestea, duminică, 22 noiembrie,

ARĂTAȚI-VĂ!
HAIDEȚI LA REVOLUȚIA BUNULUI-SIMȚ!
VOTAȚI ANTONESCU PREȘEDINTE!

www.hailarevolutie.ro

20 noiembrie 2009

CRIN PROPUNE TUDOR CHIRILA!



Sunt absolut încântat de modelul moral propus de Crin Antonescu în această seară : TUDOR CHIRILĂ!

Am pomenit de Chirilă pentru că cei care au nevoie de modele sunt cei tineri. Dacă spuneam ceva despre Djuvara, pentru cei tineri nu era, din păcate, relevant. Ei trăiesc într-o lume, într-un orizont care e dominat de antimodele. Tudor Chirilă a făcut un lucru extraordinar, a publicat o scrioare către adolescenţi în care i-a îndemnat să citească, să nu creadă că banul este principala valoare a acestei lumi, i-a îndemnat să se unească într-o haită de oameni deştepţi. Mi-a plăcut stilistic, mi-a plăcut pe fond. Dacă un om care e cunoscut de cei tineri a făcut acest gest, cred că pe această structură poate fi un model. De aceea l-am pomenit" (Crin Antonescu)

vorbele de acum câteva săptămâni de pe blogul meu...
"...nu insist asupra subiectelor dezbătute, vreau doar să mă mândresc că au fost remarcaţi tocmai tinerii sosiţi în ultimele luni în cadrul organizaţiei... 

Avem oameni energici, tineri, hotărâţi să facă treabă, în judeţul Covasna. Ei merită sprijinul nostru şi noi avem nevoie de sprijinul lor, iar dincolo de faptul că există o miză electorală, există şi atenţia ce cred eu că trebuie acordată nu doar din perspectivă electorală ci şi din perspectiva aşezării, odată pentru totdeauna, într-un climat european, în ceea ce înseamnă istoria mai veche sau mai recentă a raporturilor interetnice şi problemelor reale sau false care au fost generate din această zonă, a spus Crin Antonescu la conferinţa de presă.”

Crin a spus că "judeţele Covasna si Harghita reprezintă un 'epicentru' al relaţiilor interetnice, iar din acest considerent trebuie tratate cu mai multã atenţie" şi a avut un mesaj constructiv şi pozitiv pentru maghiari, încheind cu propoziţia citată pe www.covasnamedia.ro "îi respect suficient de mult pentru a vedea ce putem face împreună”...
Îţi ţinem pumnii Crin pentru alegerile din toamnă şi vom încerca să punem şi noi umărul pentru ca după 20 de ani să avem un preşedinte departe de comunism, un preşedinte cu ajutorul căruia "să redescoperim normalitatea"... 
p.s. de privit pe blogul lui CRIN la schimbul de replici cu Tudor Chirilă şi a sa celebră scrisoare...

(2 septembrie 2009)

si manifestul de exceptie a lui Tudor Chirila:
http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

HAI LA REVOLUŢIE!


Neagu Djuvara votează Antonescu

interviu de citit pe îndelete... şi apoi de meditat la ce votezi duminică...


Istoricul Neagu Djuvara vorbeşte, într-un interviu în Evenimentul Zilei de astăzi despre România politică, despre normalitate, psihoze electorale, idealuri şi realităţi dure.

Cei 93 de ani în care a trăit "pe viu" un război mondial, două dictaturi şi o democraţie ciudată l-au învăţat pe Neagu Djuvara că problemele României nu se tratează cu soluţii extreme. Apatia românilor şi indiferenţa cronicizată în faţa urnei de vot sunt, în ochii profesorului, “detestabile”. La celalalt capăt, speranţa infinită pusă într-un preşedinte-salvator ar fi “catastrofală”. În rândurile următoare, alături de Neagu Djuvara, despre o istorie grea cu rădăcini subţiri într-un prezent ambiguu.

EVZ: Prima întrebare e cea mai simplă şi cea mai grea dintre toate. Vă duceţi la vot?
Neagu Djuvara: Sigur că mă duc. E o datorie naţională şi găsesc că abţinerea e inutilă. Poate m-aş abţine dacă aş avea impresia că ambii candidaţi, şi mă refer aici la turul al doilea de scrutin, sunt detestabili. În momentul acela nu mă duc. Ce să fac, să aleg între mucea şi căcâcea?

Credeţi că aveţi opţiuni mai bune în primul tur?
În turul întâi sunt moralmente obligat să votez pentru candidatul liberal, pentru că, cinstit vorbind, e mai puţin rău. Crin Antonescu e răul cel mai mic.

Nu aţi obosit să votaţi de douăzeci de ani după principiul “cel mai puţin rău”?
Păi, dacă nu e alţii, vorba aia. Nu e alţii! (râde)

Aud de foarte multe ori argumentul “clasa politică e rea”. Nu este ea însă imaginea perfectă a societăţii româneşti actuale?
Ba da. Risc să supăr o mare parte dintre cititori, dar societatea românească s-a răsturnat în mod extrem de grav în cei cincizeci de ani de comunism. Şi când zic cincizeci de ani, sunt încă sub adevăr, pentru că regimul lui Iliescu n-a fost decât o prelungire a regimului comunist. Numai suprafaţa s-a schimbat. În comunism s-au întâmplat lucruri grave, iar persecutarea întregului strat de deasupra, nu numai din punct de vedere politic, a răsturnat toate valorile. Au venit aia mai răi, mai tâmpiţi, cocoşaţii şi guşaţii. România era singura fără o elită comunistă adevărată. De altfel, chiar Ana Pauker a mărturisit de la început că partidul comunist din România are doar 900 de membri. 900 la o populaţie de 18 milioane! Şi atunci cine au fost comuniştii? Oportuniştii! Au venit grămadă. Asta e meteahnă veche la noi

. Românul sare imediat acolo unde îi este interesul.

Dacă-mi permiteţi să vă răspund, comuniştii noştri au fost cei aproape patru milioane de români care în 1989 şi-au ars carnetele de partid.
De pe o zi pe alta, majoritatea. Problema e că, dintre ei, foarte mulţi au rămas comunişti în suflet. În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor. Mai adaug ceva. Românul a fost aşa de dezgustat de ce i s-a întâmplat, încât în prezent fuge din ţară pe capete. Înainte de război, românii americani erau 120.000, foarte puţini comparativ cu americanii de origine poloneză, cehă, ucraineană. Cum se explică asta? Pe vremea veche, românul avea în suflet zicala aceea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”.

Credeţi că s-a produs o dezrădăcinare?
S-a întâmplat o schimbare a profilului etnic al românului, cetăţeanul care fugea cel mai puţin din ţara lui între ţările europene.

Identificaţi în lipsa acestui ataşament faţă de ţară sursele răului actual?
E unul dintre motivele pentru care România merge atât de rău. S-a luat smântâna de pe ţară. Nu mai vorbesc de fosta boierime, care a făcut ce-a făcut, dar a murit singură. Asta nu s-a scris în nicio carte: nucleul marilor boieri este acelaşi până la 1900. Oamenii ăştia au monopolizat puterea economică şi prin endogamie şi-au perpetuat dominaţia.

E foarte interesant ce spuneţi...
Vă dau un exemplu impresionant. E vorba de familia mamei mele, Grădişteanu, una mai puţin cunoscută decât Bălăceanu sau Golescu. În veacul al XVII-lea, la un moment dat, unul dintre fii marelui vistier Bunea Grădişteanu, Vîlcu, la rândul său un mare boier, îl susţine în lupta pentru tron pe Gheorghe Duca. În 1678 însă, ajunge domn Şerban Cantacuzino, iar Vîlcu Grădişteanu, care fusese de partida celorlalţi, e prins, schingiuit şi tras în ţeapă. Dar fata lui Vîlcu era măritată cu fratele lui Vodă, faimosul spătar Mihai Cantacuzino. Dacă vă duceţi acum la biserica veche de la Sinaia, pe care Mihai Cantacuzino a construit-o, veţi vedea pe fresca ctitorilor, la stânga, pe acest spătar împreună cu a doua nevastă şi 18 copii, majoritatea adoptaţi. La extrema stângă însă, e prima lui nevastă, îmbrăcată în negru, ca şi cum ar fi în doliu, dar şi Vîlcu Grădişteanu. Aşa că, în acelaşi loc, îi ai şi pe călău, şi pe victimă. Erau rude. Asta e istoria Ţării Româneşti. Toţi erau rude între ei, dar se mâncau şi se omorau.

Am putea aduce pilda asta chiar în prezent, în România de astăzi. La vârful puterii, de asemenea, toţi par conexaţi.
Bineînţeles. Moravurile, obiceiurile rele, chiar dibăcia aceasta malignă s-au transmis. S-au perpetuat de la vechii boieri care au fost siliţi de la începuturi să se comporte aşa. Gândiţi-vă la Mircea cel Bătrân, pe care eu îl consider chiar mai mare decât Ştefan cel Mare, până şi el a fost silit să plece capul. Poate a evitat prin acest compromis transformarea ţării în paşalâc, păstrând o semi-independenţă. Această dibăcie istorică ne caracterizează.





“Românii au învăţat că boierii au fost întotdeauna trădători, în timp ce Vodă a fost mereu un patriot care se sprijinea pe popor. Nişte prostii! E o minciună istorică, un clişeu care rezistă până astăzi”
Neagu Djuvara, istoric

Vorbeaţi de opoziţia istorică dintre boieri şi domn. Nu pot să nu mă gândesc la opoziţia feroce dintre parlamentari şi preşedinte.
M-a vizitat şi pe mine gândul acesta, să fac o paralelă între situaţii. Să ştiţi că la noi puterea a fost împărţită mereu între Vodă şi marii boieri. Acest lucru e mult mai puţin caracteristic altor ţări. În spaţiul românesc însă, puterea a pendulat mereu între aceste două extreme: ori e mai tare boierul, ori e mai tare Vodă.

Credeţi că e periculoasă ideea unei republici prezidenţiale?
Opţiunea mea este categoric în favoarea unei constituţii care să semene cât mai mult cu Legea fundamentală din 1923. Deşi nu mai putem avea monarhie, din păcate...

Mai păstraţi visul acesta?
Din motive concrete, nu. Constituţia din 1923 prevedea doar o succesiune pe linie masculină, dar Regele Mihai n-a avut băieţi. Aşa că, în momentul de faţă, mi se pare total compromisă ideea unei reveniri a monarhiei. Care n-ar fi fost o aberaţie, în orice caz, pentru că ţările europene cele mai echilibrate sunt monarhii. Chiar problema unităţii naţionale ar fi putut fi rezolvată, uitaţi-vă la Belgia, unde antipatia dintre flamanzi şi valoni o transformă pe cea dintre români şi unguri într-o floare la ureche.

Atunci spre ce merge opţiunea dumneavoastră?
Pledez pentru o constituţie cât mai aproape de cea din 1923. Adică, cu un preşedinte fără puteri prea mari, însărcinat cu numirea primului ministru şi cu rolul unui arbitru. Dar cu un parlament puternic.

Sunteţi, prin urmare, adeptul unei republici parlamentare.
Absolut. Cu atât mai mult cu cât domnul Băsescu apasă pe pedala dezgustului faţă de parlamentari.

E ţinta facilă, să dai vina, la grămadă, pe o instituţie care, în ochii românului mediu, nu face nimic, niciodată.
Nu e adevărat. Eu cred că este cel mai puţin rău regim pe care îl putem avea. A spus-o şi Churchill: democraţia parlamentară e detestabilă, dar e cel mai suportabil regim pe care îl putem imagina. Astăzi, modelul unui preşedinte puternic este, la noi, catastrofal. Înseamnă să ne întoarcem la Carol al II-lea, la Antonescu, la Gheorghiu Dej, la Ceauşescu. Nu se poate!

Istoria e ciudată, domnule profesor. Poate doar Carol al II-lea să fie o figură detestată, dintre numele enumerate, dar Antonescu e un mare erou, Gheorghiu Dej se bucură de o amintire mai degrabă nesedimentată, iar Ceauşescu e mai mult bun decât rău.
Vreţi să-mi spuneţi că opinia publică nu-i judecă prost pe aceşti dictatori. Să-i luăm pe rând. Carol al II-lea a avut mari cusururi ca individ, el fiind foarte corupt şi un exemplu personal foarte prost. Atitutinea lui nu era în linie cu ceea ce ar fi trebuit să facă un monarh. În opţiunea lui de politică externă avea însă dreptate în faţa lui Zelea Codreanu, pentru care eu am avut pasiune când eram tânăr, dar îmi dau seama că era o eroare enormă tot ce-a făcut.

Ion Antonescu?
Eu sunt împotriva lui, a politicilor sale şi a modului în care a condus ţara. De altfel, nici când eram tânăr nu-l simpatizam. Antonescu e un personaj foarte ciudat şi cred ca românii îl iubesc tocmai pentru că nu are profilul tipic al românului.

Vă referiţi la faptul că Antonescu a fost consecvent chiar şi în propriile greşeli?
Mă gândesc la dârzenia lui nemaipomenită. Ştiţi cum era chemat în armată? “Câinele roşu”. Chiar din punct de vedere fizionomic, Antonescu e o ciudăţenie. Eu sunt convinsă că dacă i-am cerceta genealogia, am afla lucruri interesante. El e de origine albaneză. Bunicul său era frizer, asta se ştie. Dar aş vrea să cunosc cine era tatăl acestui frizer. Eu am fost în Albania. Aromânii de acolo sunt tipul mediteranean clasic. Albanezul însă e aproape german.

Ar schimba ceva din percepţia pozitivă a românilor faptul că Antonescu nu are rădăcini româneşti?
Nu, vreau să spun altceva. Şi aici sunt neconsecvent cu mine însumi, pentru că am făcut şi eu războiul în Răsărit, iar mintea mea era lucrată de propagandă. Credeam şi eu că facem o cruciadă împotriva bolşevismului şi nu am avut conştiinţa că, trecând Nistrul, comitem o greşeală politică. Ar fi trebuit să facem ce-au făcut finlandezii, care nu şi-au depăşit graniţele. Au refuzat, “sunt vecin cu rusul de 1000 de ani şi voi mai rămâne 1000 de ani vecin cu el”. Românul a făcut însă o prostie. Antonescu a greşit din punct de vedere militar, iar din punct de vedere al simţului politic a fost lamentabil. Penultima lui întâlnire cu Hitler s-a petrecut în februarie 1944, iar l-a întoarcere i-a spus Victoriei Goga, prietena soţiei sale, “poţi să-mi pupi mâna, Hitler ne-a promis restituirea Transilvaniei”. Cum îşi putea închipui acest om, de care depindea soarta a milioane de români, că în martie 1944 Hitler mai avea vreun cuvânt de spus la masa verde? O orbire politică criminală, aş spune. Antonescu credea că el e trimis de Dumnezeu să guverneze România. A fost însă o calamitate.

Dacă tot am atins acest subiect, permiteţi-mi o întrebare sensibilă. Credeţi că armata română a comis crime de război în teritoriile ocupate după trecerea Nistrului?
Bineînţeles. Sunt fapte consemnate. Au fost într-adevăr câţiva evrei care au tratat prost armata română în momentul în care s-a retras din Basarabia. Un an mai târziu însă, la ofensiva din 1941, Antonescu decide că în 48 de ore trebuie expulzaţi 175.000 de oameni. Bătrâni, femei, copii au fost trimişi peste Nistru fără nicio pregătire. Neamţul, cât a fost de crud, îi caza în barăci şi le servea supă seara. Noi i-am trimis în deşert.

Pentru a-i salva, consideră foarte mulţi astăzi.
Lasă-mă-n pace. E ceva absolut impardonabil. În cele cinci luni în care am luptat pentru cucerirea Odessei, regimentul meu a beneficiat de serviciile a 3000 de oameni. Ştiţi câţi oameni valizi mai erau la final? 92. Dacă ai dezvălui asta unui american, ar spune că nu se poate. Uite că în armata română s-a putut! Se pare ca nemţii au vrut doar încercuirea oraşului, dar ambiţia lui Antonescu a impus cucerirea. Noi de fapt nici n-am ocupat oraşul decât în momentul în care ruşii s-au decis să-l părăsească. Şi după ce am pierdut 17.000 de soldaţi, doar pentru a intra în momentul în care sovieticii au plecat, ce face Statul Major român? Se instalează în clădirea în care fusese Statul Major sovietic, fără să cerceteze dacă nu cumva e minată. După câteva zile, a explodat clădirea. Atunci, Antonescu, într-un acces de furie, a decretat ca pentru fiecare ofiţer superior să se împuşte un anumit număr de evrei. Aşa ceva nu se poate înscrie decât în categoria crimelor împotriva umanităţii. Antonescu ne pare un erou pentru că îl comparăm cu toate secăturile politice pe care le-am avut de atunci.

E simbolul anticomunist cel mai la îndemână.
Aşa e. E curat, e cinstit, e dârz, deci ni se pare o figură exemplară. Antonescu a făcut însă nişte greşeli enorme care ne-au costat foarte scump. Noi ar fi trebuit să luptăm în iunie 1940, nu să cedăm la ultimatumul sovietic. Am fi putut rezista câteva zile. Am fi pierdut câteva zeci de mii de oameni. Dar câştigam imens din punct de vedere politic. Poate am fi avut în timpul războiului chiar soarta Poloniei, ocupaţi de “uriaşii” de la apus şi de la răsărit. Mâncam salam cu soia câţiva ani mai devreme, dar ieşeam cu faţa curată. Pe când rezultatul capitulării din iunie 1940 e catastrofal din punct de vedere moral. Imaginea românului s-a stricat. Ruşii ne-au acuzat pentru îndrăzneala de a pătrunde cu trupe în inima ţării lor. Germanii ne-au blamat pentru că i-am trădat la 23 august 1944. Francezii şi englezii au aruncat anatema colaborării cu naziştii. Eu văd lucrurile acestea şi astăzi, când sunt întrebat frecvent de ce am făcut războiul alături de Hitler.

Spuneţi, cu alte cuvinte, că există anumite lucruri care nu se fac niciodată, indiferent de condiţii.
Absolut. Şi asta pentru a păstra în limite normale imaginea ta de sine. Lucian Boia va lansa luna aceasta o carte în care vorbeşte despre germanofilii din perioada Primului Război Mondial, carte în care spune un lucru pe care evităm să-l vedem: imaginea noastră în Occident este stricată. Noi suntem, iertaţi-mi expresia, cu fundul în două luntre, în permanenţă.

Inconsecvenţa noastră e o piatră care atârnă greu şi în prezent?
Străinii ne percep negativ, ca fiind versatili, când cu unul, când cu altul. Facem doar ce ne convine nouă. Imaginea românului de şmecher politiceşte este pecetluită.

Domnule Djuvara, se aplică definiţiile clasice în politica românească? Avem cu adevărat partide? Avem un spaţiu politic conturat? Există liberali? Există social-democraţi?
Înţeleg de ce sunteţi sceptic. Dar am putea să ne întoarcem şi în trecut şi să ne întrebăm dacă liberalii din veacul al XIX-lea au fost cu adevărat liberali în sensul occidental al termenului. Toate aceste concept abstracte trebuie corelate la realitatea locală. Românul este cum este, are trecutul lui, are cusururile lui. Face, cum se spune, maioneza în felul lui. Eu cred că există aceste partide.

Cât de mature sunt ele însă?
Încă nu sunt. Mai avem nevoie de o generaţie sau două. Deşi sper ca românii s-au maturizat puţin în ultimii douăzeci de ani, sunt destul de circumspect când văd că bucureştenii îl aleg pe Sorin Oprescu primar. Când votezi asemenea indivizi, înseamnă că se continuă un fel de orbire care aduce aminte de primele alegeri democratice din mai 1990.

Spuneaţi într-un interviu: „cea mai mare greşeală pe care ar putea să o facă PNL ar fi să se alieze cu PSD”.
O şi fac. Iar Crin Antonescu, dacă ajunge printr-un miracol adversarul lui Băsescu în turul al doilea, nu poate învinge decât cu sprijinul social-democraţilor. E adevărat că istoria ne învaţă că trebuie să te faci frate cu dracul până treci puntea.

Vi se pare Crin Antonescu capabil să „rupă pisica” în cazul în care ajunge la Cotroceni?
Ei, aia e. That’s the question! Dacă le are destul de... ştiţi dumneavoastră ce.

Candidatul liberal pare dependent chiar în interiorul propriului partid.
Nu-mi dau seama. Să ştiţi însă că putem avea surprize. Când deţii puterea, descoperi nişte lucruri cu totul neprevăzute. Nu trebuie să-l judeci pe om înainte de a-l vedea în exerciţiul puterii.

Libertatea electorală pare să aibă un singur efect – refuzul de a merge la urne.
Asta e o soluţie negativă absolut detestabilă. Cred că lucrurile vor mai merge prost timp de încă o generaţie, cu condiţia să nu continue hemoragia creierelor. Dacă tinerii îşi vor dori în continuare să emigreze, va fi rău. O ţară în care tineretul nu are alt vis decât acela de a-şi părăsi patria arată dramatic.

Sunteţi chiar mai pesimist decât Silviu Brucan cu celebra sa butada referitoare la cei douăzeci de ani.
Ne-ar trebui cel puţin o sută de ani. Trei generaţii pentru normalitate. Iar asta e o lege universală: în trei generaţii se schimbă o civilizaţie, să ştiţi. E foarte curios, dar mentalităţile ţin, în ultimă instanţă, de legi fiziologice. Ieşirea din comunism seamănă cu ieşirea din epoca fanariotă.

Mai avem însă circumstanţele favorabile de la începutul secolului al XIX-lea?
Asta e problema. Până la generaţia mea, se pleca ca să înveţi şi să te întorci. Când mă întreabă tinerii acum “de ce n-aţi rămas în străinătate?”, o întrebare care mi-a fost pusă de o mie de ori, mă doare. Nu vad deloc mentalitatea pe care mi-o doresc.

Dumneavoastră nu v-aţi întrebat în ultimele două decenii de ce v-aţi întors?
Ba da. Am şi scris-o în amintirile mele, “ce cauţi Neagule aici?”. Dar, ca să fiu cinstit, trebuie să vă spun că eu am profitat de întoarcerea în ţară. De unde aş fi rămas un necunoscut printre milioanele de locuitori ai Parisului, imediat după revenirea în România am devenit o personalitate. Până la 73 de ani a trebuit să lupt teribil ca să public primele două cărţi. În România însă, editurile se bat pe mine. Cu toată enervarea permanentă pe care o am când văd ce se întâmplă în jurul meu, eu am profitat. În România m-am împlinit.

Cum arată normalitatea lui Neagu Djuvara?
Este foarte greu de dat un răspuns. România interbelică este pentru mine cel mai aproape de normal. Gândiţi-vă însă că noi nu ne-am pus de acord asupra a ce este românimea. Intelectualii noştrii nu se înţeleg. Dacă iei ce au gândit Blaga, Eminescu sau Coşbuc despre români, nu prea găseşti corespondenţe. N-am reuşit încă să prindem într-o definiţie caracterul nostru naţional. Şi dacă nu cunoaştem asta, cum putem avea pretenţia să găsim o normalitate?

19 noiembrie 2009

Scrisoare de la CRIN

CRIN ANTONESCU: SCRISOARE PENTRU CEI CARE DORESC SA MA VOTEZE 

          De regulă, în ultimele zile de campanie candidaţii se adresează mai ales nehotărâţilor, încearcă să mai obţină voturi, să-i convingă pe cei care oscilează între o opţiune sau alta. Eu am ales să mă adresez direct dumneavoastră, cei convinşi deja că eu pot fi o soluţie la actuala situaţie din România. În primul rând ca să vă mulţumesc pentru încredere şi pentru energia pe care aţi reuşit să mi-o transmiteţi pe parcursul acestor săptămâni lungi şi grele. În al doilea rând, ca să vă spun un lucru foarte important.
          Toate analizele sociologilor serioşi arată că dacă cei care vor să voteze cu mine vin la vot, eu voi ajunge în turul doi. Ăsta este motivul pentru care de cinci săptămâni vi se transmite din ce în ce mai tare şi mai apăsat ideea că nu am nicio şansă, în special prin sondaje trucate dar şi prin comentarii care consideră un lucru de la sine înţeles că finala se va juca între domnii Băsescu şi Geoană.
          A fost o campanie foarte grea, pe parcursul căreia a trebuit să fac faţă la două maşinării uriaşe de propagandă. Sau, pentru că suntem deja o echipă, a trebuit să le facem faţă împreună. Aceste maşinării n-au reuşit să vă convingă să vă schimbaţi opţiunile dar pot reuşi să vă demobilizeze. Să vă facă să staţi acasă, convinşi fiind că nu am şanse. Realitatea e cu totul alta. Marea mea şansă sunteţi dumneavoastră. Sunteţi mulţi. Votul dumneavoastră mă va aduce în turul doi. Iar în turul doi sunt cel care are cele mai multe şanse să câştige în faţa lui Traian Băsescu.
          Mulţi vorbesc acum şi despre “votul util”. Ne spun că, dacă vrem să scăpăm de Băsescu, să votăm cu Geoană care are mai multe şanse. Eu vă propun un lucru simplu: veniţi la vot toţi cei care vreţi să votaţi cu mine şi vom vedea duminică seara adevărul. Nu vă faceţi griji pentru turul doi. Până şi sondajele aranjate arată că pot căştiga detaşat în vreme ce situaţia domnului Geoană e mult mai complicată şi s-ar complica serios pe parcursul următoarelor două săptămâni, când vor apărea “dosare” pe care cei care au guvernat împreună până în septembrie le-au adunat unul despre altul.
          În plus, am mai spus-o, e important să scăpăm de Traian Băsescu. Pentru România bunului-simţ e la fel de important şi ce punem în loc.
În aceşti ultimi ani ţara a fost condusă mai mult ca oricând prin minciună. Acest sistem rău vrea să se menţină la putere prin singura metodă pe care o ştie, tot minciuna. Am decis să vă scriu pentru că primiţi mesaje false de atâtea săptămâni. Dacă aveţi încredere în mine şi în ceea ce propun, puteţi avea încredere şi în acest ultim mesaj: vom caştiga dacă veniţi la vot!

                                                                   Al dumneavoastră,
                                                                   Crin Antonescu

VENIŢI LA VOT !


17 noiembrie 2009

O SCRISOARE PIERDUTĂ

Dragă Traiane,
Sunt eu, fostul tău alegător. În 2004, te-am votat cu speranţa că voi trăi mai bine, într-o ţară normală şi liniştită. Te-am votat cu speranţa că vei stârpi corupţia, că nu ne vor mai conduce baronii şi clientela abonată la banul public, ci oameni competenţi şi integri. Te-am votat cu speranţa că vei fi un preşedinte care-şi respectă cuvântul dat. Am sperat că vei fi un preşedinte pentru mine, nu pentru tine.
Din păcate, m-ai dezamăgit. Ai fost un preşedinte numai pentru tine, pentru partidul tău şi pentru clanul tău. Ai provocat scandal după scandal, încercând să-mi distragi atenţia de la ceea ce vreau eu, ca să mă gândesc numai la ceea ce vrei tu. Ai promis ceva şi ţi-ai luat cuvântul înapoi de zeci de ori, încercând să mă prosteşti în faţă. Ai pus în funcţii şi în demnităţi publice oamenii tăi, care s-au dovedit a fi nişte incompetenţi cu o singură calitate: slugărnicia faţă de tine! Poate că tu ştii mai bine ce calităţi personale o avea doamna Udrea, dar eu am văzut doar nesimţire, incultură şi clientelism politic. La fel, şi la prietena dumneai şi a ta, doamna Ridzi...
Apropo, fiica mea, care acum cinci ani era în clasa a IV-a, se apropie acum de vârsta majoratului. Ce zici, crezi că are vreo şansă să ajungă europarlamentar, ca EBA aia mică, a ta?!
Da, într-adevăr, patru ani am trăit mai bine. Am simţit că muncesc pentru mine, că am un salariu mai bun şi un venit mai mare. Chiar şi maică-mi i-a crescut pensia de trei ori, faţă de cât avea pe vremea lui Năstase. Dar ăsta nu e meritul tău! Tu chiar n-ai făcut nimic. Ba nu, de fapt ai făcut. Ai purtat un război politic permanent, bazat pe minciună, manipulare şi dorinţă de distrugere. În utimul an, trăiesc muuult mai rău. Firma la care lucrez e sufocată cu taxe şi impozite, o jumătate din oameni au fost deja daţi afară. Mie, deocamdată, mi-au redus salariul şi mă aştept ca, oricând, să devin şomer. Iar tu mă pui să-ţi plătesc din buzunar (eventual şi pe fie-mea, când s-o angaja) împrumutul la FMI, bani pe care nu ştie nimen i cum îi cheltuiţi tu şi ai tăi... Apropo, mi-amintesc cum ziceai acum un an, când te pupai cu Geoană: „Guvernul PD-L-PSD este guvernul la care am visat”. Şi, de-atunci, o ducem tot într-o criză! O criză economică, politică şi morală.
Dragă Traiane,
În schimbul votului meu, ţi-am cerut să fii un adevărat Şef de Stat, iar tu te-ai comportat ca un şef de trib, obsedat de putere. Eşti un om meschin şi rău, căruia nu-i pasă decât de sine însuşi şi care ar face orice ca să rămână în fruntea bucatelor. În cinci ani de mandat, ai avut o singură realizare: nesimţirea la putere în România!
Eu, unul, m-am săturat şi n-am de gând să stau cu mâinile-n sân. Ştiu că ai vrea să mă ţii acasă în ziua alegerilor. Ştiu că, în ziua aia, ai vrea să iasă din casă doar băieţii tăi (eventual şi ai lui Geoană), aduşi la urne cu autobuzul sau cu hârtia de o sută. Ştiu că ai vrea să intri în turul II cu prietenul tău, Geoană, un om slab şi şantajabil, care a jucat mereu după cum i-ai cântat tu. Ştiu că vrei să furi alegerile, profitând de indiferenţa mea şi a celor ca mine. Dar te asigur că pariezi greşit de data asta!
Te asigur că, duminică, 22 noiembrie, voi ieşi din casă. Şi îi voi lua şi pe ai mei!
Voi vota un Preşedinte care ne uneşte, nu ne dezbină.
Voi vota un Preşedinte competent, integru şi neşantajabil.
Voi vota un Preşedinte care-şi respectă cuvântul dat.
Voi merge la urne şi voi vota un om de bun-simţ, pentru ca, împreună să scoatem România din criză.
Voi vota ANTONESCU PREŞEDINTE!.
Semnat,
Un cetăţean de bun-simţ al României
P.S.: De ANTONESCU ţi-e cel mai frică în turul II, nu, Traiane?! (nu aştept răspuns scris, poţi să-mi dai replica la televizor, că oricum apari fără contracandidat, de frică să nu te ia ANTONESCU la întrebări...).
P.S.S. Trimite-i scrisoarea si lui Basescu. Sa afle si el.

15 noiembrie 2009

despre cărţi numai de bine...

am spus că sunt multe de comentat despre întâlnirea de ieri şi că vă las să judecaţi singuri cine şi cum va fi preşedintele României...

dar nu pot trece prea uşor peste problema cărţilor, mai ales că emisiunea de aseară despre "piaţa cărţii", în care apăream şi eu la Reporter Special pe Antena 3 a fost amânată tocmai pentru disputa electorală...
revin, unul dintre momentele penibile de ieri a fost răspunsul lui Băsescu care, EXACT CA ACUM 5 ANI!, a spus că ultima carte citită e Levantul de "Cărtărăscu"(în pronunţia eronată a acestuia...

CÂT TIMP O SĂ MAI POATĂ FI SUSŢINUT DESCHIS UN ASEMENEA INDIVID? CHIAR NU SE SIMT JENAŢI OAMENII CARE SUNT NEVOIŢI SĂ-I FACĂ ÎN ACESTE ZILE CAMPANIE ELECTORALĂ?

Gândul bun...

articole de senzatie in Gandul...

Basescu si coada clasei
http://www.gandul.info/opinii/basescu-si-coada-clasei-5104552

Ultima doamna
http://www.gandul.info/opinii/ultima-doamna-care-il-ingroapa-pe-basescu-update-traian-basescu-inventati-o-mizerie-habar-n-am-nimic-de-viata-lui-crin-5105983

Femeia obiect
http://www.gandul.info/news/prima-confruntare-basescu-l-a-atacat-pe-crin-la-sotia-moarta-antonescu-ati-promovat-femeia-obiect-cu-succes-facil-si-tupeu-cine-credeti-ca-a-fost-mai-bun-5105658

LAŞUL MIRCEA GEOANĂ !

SFÂNTU GHEORGHE, 15 noi. (MEDIAFAX) –
Guruianu (PNL Covasna): Mircea Geoană a dat dovadă de laşitate neparticipând la dezbatere

Liderul PNL Sf. Gheorghe, Mădălin Guruianu consideră că Mircea Geoană (PSD) a dat dovadă de laşitate neparticipând la dezbaterea publică între candidaţii la alegerile prezidenţiale, adăugând că sâmbătă românii au văzut în persoana lui Antonescu un om care a reuşit să-i facă faţă lui Băsescu.
Preşedintele PNL Sfântu Gheorghe, managerul de campanie al PNL în Covasna, Mădălin Guruianu a declarat, duminică, corespondentului MEDIAFAX, referindu-se la dezbaterea publică între candidaţii la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu şi Traian Băsescu, că românii au avut ocazia să vadă, sâmbătă, un om, în persoana lui Crin Antonescu, care a reuşit să-i facă faţă şi chiar să domine pe Traian Băsescu.
Guruianu a subliniat în acest context că, de 10 ani încoace, este prima dată cănd Traian Băsescu „şi-a găsit naşul”, adăugând că la această dezbatere s-a văzut că prin replici de bun simţ Crin Antonescu a făcut mai mult decât faţă unei confruntări cu Traian Băsescu, mergând la locul stabilit de echipa acestuia.
Liderul PNL Sfântu Gheorghe totodată a precizat că, în schimb Mircea Geoană, candidatul PSD-ului, a dat dovadă de o „laşitate incredibilă”, neparticipând la această dezbatere publică.
„Să refuzi dialogul cu principalii contracandidaţi, când mai sunt doar câteva zile până la alegeri, este incalificabil pentru Mircea Geoană. Cred că este una dintre strategiile PSD-ului de a refuza dialogul cu adversarii politici, şi cred că electoratul va taxa pe măsură”, a afirmat politicianul liberal, menţionând că, în opinia lui, Mircea Geoană este văzut ca o păpuşă manevrată din umbră.
Prima dezbatere publică între candidaţii la alegerile prezidenţiale Traian Băsescu şi Crin Antonescu a avut loc, sâmbătă după-amiază, la Cluj-Napoca.

Kiss Edit, corespondenti@mediafax.ro

DE CE SE TEM LIDERII PSD?

Liderii PSD au o problemă cu disputele faţă în faţă!

din laşitate maximă, Geoană a lipsit de la confruntarea de la Cluj. Firele pe care le ţin în mână "băeţii din spatele lui", hrebenciuc, vanghelie, iliescu, voiculescu au împiedicat marioneta geoană să fie prezenta la întâlnirea cu cei doi candidaţi...

nu pot decât să remarc faptul că această lipsă de consideraţie la adresa adversarilor din politică, această teamă de dispute, această batjocură la adresa opiniei publice, aceste manipulări grosolane de tip "eu nu mă cobor la aşa ceva", fac parte din arsenalul specific psd-ului pe plan naţional, dar şi local...păcat, domnilor! mare păcat! sper ca electoratul să vă taxeze rău pentru asta!

http://www.realitatea.net/vnn?bcpid=17181419001&bclid=1774292573&bctid=50258667001